Programul „Pași spre viitor” desfășurat de Fundația Te Aud România s-a reîntors în școlile din oraș pentru ca tinerii din Gura Humorului să beneficieze de evaluări vocaționale, dar și diferite tehnici de autocunoaștere, alături de psihologul Daniela Ștefănescu.

Evaluarea şi testarea vocaţională sunt puncte importante de plecare în dezvoltarea oricărui copil şi tânăr în zilele noastre, de aceea ne bucurăm de susținerea profesorilor, directorilor și consilierilor educaționali care ne-au invitat în sălile de clase, pentru a discuta cu acești tineri.

Prin profesia dumneavoastră, lucrați cu adolescenții. Cum ați caracteriza generația actuală?

Putem vorbi de caracteristici generale ale tuturor adolescenților, indiferent de generația căreia le aparțin, dar și de particularități ale generației actuale. Toți adolescenții trec, între 12 până spre 24 de ani, prin cel mai intens proces de creștere și maturizare a creierului din întreaga viață. Ei caută noul, trăirile intense și experiențele deosebite, implicarea socială, preferând relaționarea cu egalii, explorarea creativă respingând tiparele, toate trăite cu intensitate emoțională crescută.

Poate că cea mai mare diferență pe care o văd între adolescenții de acum și cei din generația de acum 10 ani, când am început să gândim campania “Pași spre viitor”, este dimensiunea uriașă a accesului la tehnologie și informație și implicit internetul ca parte din identitatea adolescentului. Tinerii ajung să își definească identitatea prin prisma prezenței sau lipsei de acces la viața online, iar social media a devenit un furnizor extrem de important de validări sau invalidări, ceea ce îi face pe adolescenți vulnerabili. Dar acest mediu virtual reprezintă pentru ei și o oportunitate de creștere și informare. În plus, le oferă posibilitatea de a explora diversitatea umană și de a face parte din comunități sau grupuri de interes, ceea ce este un mare avantaj de a transforma internetul intr-un spațiu al șanselor la o viață de calitate.

Aș spune că adolescenții de azi sunt inteligenți dar confuzi ca urmare a strategiilor naționale de educație neactualizate, în ultima vreme fiind lipsiți și de interacțiunea interumană autentică, educația mutându-se în ultimii doi ani de prea multe ori în mediul virtual.

Adolescenții de azi au un fond bun, dar nu beneficiază mereu de modele de comportament predominant pozitive; superficialitatea, inconsecvența, indisponibilitatea adulților din jurul lor și a personalităților promovate de media au un impact puternic în dezvoltarea caracterului lor.

Adolescenții de azi par a fi lipsiți de motivație intrinsecă și plăcere pentru studiu, majoritatea fiind „educați” să vadă performanța școlară ca pe un instrument de a obține diverse beneficii: recompense, bani, afecțiune, statut.

Toate acestea sunt generate de adulți, dar tot la adulți este și puterea de a elimina acești factori biasanți – prin deschidere, înțelegere, comunicare, schimbări în sistemul de educație și discernamant în modelele promovate.

Ce frământări au? Ce îi sperie?

Adolescenții se confruntă cu probleme reale în această etapă din viața lor. Trebuie să facă față schimbărilor fizice și hormonale, pubertății, presiunilor sociale din partea părinților, școlii și colegilor. Pentru adolescenți, cea mai importantă sarcină este căutarea propriei identități, o călătorie care se desfășoară adesea pe tot parcursul vieții, dar care începe în adolescență. Odată cu explorarea identității, vine și lupta pentru independență.

Mulți adolescenți pe care i-am cunoscut și cu care am lucrat spun că își doresc bani, gadgeturi, prieteni, haine de firmă sau să fie primii la olimpiade, sporturi sau alte concursuri. Mesajul subliminal pe care ei îl transmit astfel este că de fapt își doresc lucruri simple: acceptare, iubire, siguranță, validare, dreptate, libertate, dorintele lor explicite fiind doar instrumente pentru a obține toate acestea.

Frământările preponderente ale adolescenților sunt prietenia și dragostea, situația la învățătură și orientarea vocațională, problemele de comportament, conflictele cu părinții date de dorința adolescenților de a-și afirma personalitatea și a deveni independenți, fumatul, cheltuirea în exces a banilor pe telefon și distracții…

Fricile comune ale tinerilor sunt însă printre cele mai inacceptabile: frica de părinți, frica de profesori, frica de alți adolescenți. Toate astea vin și din faptul că adolescenții au o imagine de sine foarte sensibilă la influențe externe și trăiesc adevărate furtuni emoționale pe care adulții nu le pot uneori înțelege, drept pentru care reacția adulților este deseori una de critică, învinovățire, ridiculizare sau, cel mai rău, indiferență.

Cum se raportează ei la viitor? Au planuri pe termen lung – de exemplu, visează la o carieră într-un anumit domeniu?

Sunt copii care încă de la 13-14 ani și-au fixat deja reperele profesiei pe care o vor avea mai târziu așa cum există tineri care, deși sunt în ultimele clase de liceu, încă mai oscilează, mai caută, sunt nehotărâți în alegerea viitoarei profesii sau meserii. Adolescentul de azi este mai bine informat, mai sigur pe el, are posibilitatea de a-şi dezvolta cultura mai mult decat oricând, dar şi oportunitatea de a-şi alege ceea ce i se potriveşte cel mai bine din punctul de vedere al calităţilor înnăscute, cât şi a celor educate.

Problema orientării profesionale se pune diferit în funcţie de capacităţile intelectuale ale tânărului şi de dorinţa profilării pe un anumit domeniu de activitate. Pentru unii tineri, viitorul profesional este un subiect central, clar şi în acest scop, ei acordă un interes deosebit materiilor şcolare corelate cu viitoarea profesie. Un alt gen de tineri adolescenţi nu au fixată o profesie anume sau sunt influenţaţi de părinţi şi apropiaţi. Pentru ceilalţi, viitorul nu este proiectat în niciun fel. Mai ales pentru cei din urmă, proiectul „Pasi spre viitor” le vine în ajutor trezindu-le în primul rând interesul pentru autocunoaștere.

Din discuțiile cu adolescenții, care este relația lor cu părinții?

Adolescenții au nevoie să știe că sunt iubiți necondiționat și că se pot baza oricând pe părinții lor atunci când au probleme. În acest context, este de înțeles că impunerea unui mod de viață adolescentului rebel deteriorează relația dintre acesta și părinții săi. Ca reacție la deteriorarea relației, unii părinți aleg să intensifice controlul. Alți părinți încearcă să devină prietenii copiilor lor. Dar există și părinți care renunță, pur și simplu, la luptă. Aceștia lasă libertate totală adolescentului. Adolescenții insa au nevoie ca părinții lor să fie părinți în continuare și nu prieteni, zbiri sau gardieni. Au nevoie de disponibilitatea părinților, de consecvența lor cu regulile și cerințele stabilite prin colaborare și negociere cu adolescentul, au nevoie să fie ascultați și să fie înțelesi dincolo de cuvintele rostite, să se simtă văzuți, acceptați și valorizați. Poate o “fișă a postului de paăinte” și una pentru adolescent, discutate și agreate împreună, ar aduce mai multă armonie în etapa cea mai tumultoasă a vieții tinerilor.

Se implică părinții în alegerile profesionale ale copiilor? Îi îndrumă către profilul uman, real, tehnologic, sportiv sau artistic?

Am întâlnit părinți cu diferite structuri mentale. Unii părinți impun copilului lor să facă o anumită școală, uneori îi obligă să îmbrățișeze aceeași profesie pe care o au ei, să se orienteze spre o profesie impusă, fără să se gândească dacă fiul sau fiica are aptitudinile și calitățile necesare pentru ceea ce ar dori ei să facă. Alți părinți își obligă copilul să facă o școală, oricare, pentru ei contând doar diploma de la sfârșitul cursurilor ca să aibă ce arata și cu ce se lăuda. Alți părinți cred că un om este împlinit doar dacă face o facultate și nici nu vor să audă de o școală de meserii, deși copilul înspre asemenea școală s-ar îndrepta. Cel mai mult au de câștigat adolescenții ai căror părinți nu ignoră voința acestora și care înțeleg că dacă copilul nu muncește cu drag, nu va reuși să fie de succes. Aceștia sunt de acord că profesia pe care și-o va alege copilul îi va influența toată viața și că e vai de omul care se trezește de dimineață, când sună ceasul, și pornește spre un loc de muncă unde se plictisește, nu-i place ce face și nu are nicio satisfacție, nicio împlinire. Aceasta categorie de părinți are răbdare să asculte, să îndrume, să încurajeze, să susțină chiar dacă nu este de acord cu dorința copilului, să-i arate care sunt avantajele și dezavantajele viitoarei profesii. Dialogul părinte – copil este esențial și adesea, copilul știe bine ce-i place, ce poate, cât poate și până unde vrea să ajungă.

Care sunt cele mai dese întrebări ale copiilor despre carieră?

De multe ori, incertitudinile adolescenților se subînțeleg din afirmațiile și reflecțiile lor la întrebări pe care le adresăm noi, adulții:

„Habar nu am ce vreau să fac mai departe.”

„Am câteva idei legate de domeniul în care vreu să lucrez, dar nu sunt sigur/ă ce să aleg”

„Știu la ce facultate vreau să merg, dar nu am nici cea mai vagă idee la ce liceu/profil să mă înscriu”

„Câtă școală îmi trebuie pentru profesia aleasă?”

„Ce pot face dacă părinții mei nu sunt de acord cu alegerea mea?”

„Dacă se dovedește că nu am ales bine, mai e ceva de făcut?”

Dar a părinților despre viitorul copiilor din punct de vedere profesional?

Părinții în general au întrebări ca “Are viitor meseria asta?”; “E suficient de bun/are calitățile necesare pentru meseria pe care și-o dorește?”; “Ce se va întâmpla profesional cu copilul meu peste 10 ani?”; “Cum se alege ca la carte o carieră? Mie nu mi-a explicat nimeni.” sau “Care ar fi meseria care să-i satisfacă copilului meu toate nevoile și dorintele?”.

Mulţi părinţi îşi influenţează copiii luând în considerare criteriul financiar care este un aspect important, dar nu cel mai important. În consilierea părinților subliniem că este necesar să înţeleagă că tinerii trebuie să îşi aleagă cariera în primul rând în funcţie de ce le place să facă, pentru că astfel se vor implica mental, emoţional şi fizic, iar randamentul lor va fi maxim.

Ce înseamnă, mai exact, programul de consiliere pe care îl implementați cu TAR?

Programul „Pași spre viitor” se desfășoară în școlile partenere din județul Suceava din anul 2014. Ne adresăm adolescenților din clasele a VII-a și a VIII-a care se află în plin proces de descoperire și de cristalizare a vocației. Consilierea vocațională îi ajută pe copii să descopere cine sunt în momentul de față, ce își doresc, ce pot să facă cu abilitățile și talentele lor, ce pot deveni în viitor, construind în prezent.

Întâlnirile nostre au în vedere o sesiune de psihoeducație privind alegerea carierei și una de autocunoaștere, prin identificarea principalelor interese ocupaționale (social, realist, investigativ, întreprinzător, convențional, artistic) și a principalelor trăsături de personalitate (modalităţi tipice de gândire, comportament, afectivitate şi relaţionare pe care le manifestă adolescentul: extraversiune, stabilitate emoțională, conștiinciozitate, amabilitate, autonomie). Activitatea este finalizată cu generarea unui raport și formularea unor recomandări individualizate pentru fiecare elev făcute pe baza analizei rezultatelor obținute. Instrumentul folosește tuturor actorilor implicati: elev, părinți, diriginte, consilier școlar, ca un ghid neexhaustiv pentru ca aceștia să poată lua decizii informate.

Care a fost cel mai surprinzător moment atunci când le-ați vorbit copiilor despre viitor?

Vorbind despre viitorul pe piața muncii cu adolescenții, suntem toți de acord că numărul ocupațiilor se diversifică de la un an la altul, unele au dispărut deja, altele vor dispărea dar și se vor naște altele noi. În acest context, îmi place să-i provoc pe elevi la un exercițiu de brainstorming: “Ce credeți că ne rezervă viitorul pe piața muncii?”

Primesc cele mai surprinzătoare și mai creative răspunsuri, rămânând ca timpul să valideze (sau nu?) viziunea lor despre profesii: consilier pentru roboți (face potrivirea între beneficiar și robot, asigură service-ul și bună funcționare), expert în soluții (rezolvă probleme complexe de viață cu soluții simple; un fel de psiholog, dar mai eficient!), droner (supraveghează cu ajutorul dronelor; un fel de polițist prezent peste tot pentru reducerea infracțiunilor în timp real), nostalgist ( recrează identic o atmosferă specifică din viața unui om sau comunități; un fel de designer).

De altfel, trebuie să spun că sunt mereu surprinsă, la fiecare întâlnire cu adolescenții, de gradul lor de maturitate și de seriozitate cu care abordează problemele legate de viitorul lor, care este și al nostru. Se pare că adolescenții au nevoie de niște adulți responsabili și de niște lideri adevărați, pe care să îi intereseze sincer viitorul copiilor și care să se implice acum pentru a produce schimbarea de care avem cu toții nevoie. TAR este parte din schimbare.