Mihai Coca este profesor de educație fizică și sport din anul 2009 la Școala Gimnazială Băișești, unde a format generații de copii prin mișcare, disciplină și spirit de echipă. Din 2024, și-a extins activitatea în calitate de profesor-antrenor la Clubul Sportiv Școlar Gura Humorului, implicându-se activ în dezvoltarea tinerilor sportivi și în promovarea rugby-ului în comunitate.
Prin experiența acumulată în peste un deceniu și jumătate de activitate didactică și sportivă, contribuie constant la crearea unui mediu în care performanța se îmbină cu educația, iar sportul devine un instrument de formare a caracterului.
Fiecare antrenament înseamnă de fapt o relație care se construiește în timp, din gesturi simple, cuvinte potrivite și consecvență. În programele Fundației Te Aud România, antrenorul reprezintă mai mult decât o prezență pe marginea terenului, este adultul care oferă direcție, stabilitate și încredere într-o perioadă în care adolescenții își caută locul și vocea.
Interviul cu Mihai Vasile Coca aduce în prim-plan această dimensiune profund umană a rolului de antrenor. El vorbește despre motivație și urmărirea progresului fiecărui copil, despre cum reacțiile din momentele dificile devin lecții de viață, despre respect și despre atenția acordată stării emoționale, la fel de importantă ca performanța sportivă. Ritualurile mici, precum salutul de la începutul și finalul antrenamentului, devin ancore de coeziune și apartenență.
Dincolo de tehnică, rămâne ideea că sportul oferă adolescenților șansa de a se vedea dintr-o perspectivă mai largă, de a-și descoperi potențialul și de a crește cu încredere. Pentru un antrenor, reușita se măsoară în parcursuri de viață solide, în tineri care își găsesc direcția și, uneori, în bucuria de a vedea un sportiv ajungând la echipa națională. Iar esența rămâne aceeași: să auzi cu adevărat un copil înseamnă să îi asculți dorințele și să îi oferi spațiul în care poate deveni cea mai bună versiune a sa.
Ce tip de adult ai fi vrut să ai lângă tine la 14–16 ani?
Unul care să mă motiveze și tot timpul să îmi urmărească progresul.
Ce crezi că reprezintă antrenorul în viața unui adolescent, dincolo de tehnică și disciplină?
Antrenorul poate fi: un model, o figură de sprijin emoțional, un ghid de valori, un factor de încredere, un reper de stabilitate.
În ce momente simți că influența ta depășește terenul de joc?
Când pierdem un meci și reacția mea îl învață cum să gestioneze frustrarea, nu doar înfrângerea. Când greșește, iar eu aleg să explic și să susțin, nu să umilesc. Când văd lipsă de încredere și insist să-l fac să creadă în el, chiar și atunci când el nu o face. Când vorbim despre respect, despre colegi, adversari sau reguli, și aceste valori se reflectă apoi în școală sau acasă. Când sunt atent la starea lor emoțională, nu doar la performanță, și simt că se deschid și cer ajutor.
Cum gestionezi diferențele de background social, economic sau cultural din echipă?
Diferențele de background social, economic sau cultural le gestionez prin crearea unui spațiu în care toți pornesc egali, indiferent de ce lasă la ușă când intră la antrenament.
Ce ritualuri (mici, repetitive) ajută cel mai mult la coeziunea grupului?
Salutul de la începutul /finalul antrenamentului.
Cum reacționezi când un adolescent îți contestă decizia?
Îi aduc argumente care să îmi sustină alegerea.
Ce faci când un copil se închide în el după o greșeală?
Îl încurajez.
Crezi că antrenorii au voie să arate vulnerabilitate? În ce formă?
Nu.
Ce ai vrea ca un copil să spună despre tine peste 10 ani?
Că i-am fost un bun mentor.
Care este lucrul cel mai important pe care sportul îl poate oferi unui adolescent din medii vulnerabile?
Cel mai important lucru pe care sportul îl poate oferi unui adolescent din medii vulnerabile este șansa de a se vedea altfel decât prin limitele mediului din care provine.
Cum știi că ți-ai făcut treaba bine, chiar dacă nu toți copiii ajung sportivi de performanță?
Dacă mimin un sportiv ajunge la echipa națională.
Ce te învață copiii pe tine, ca adult?
Să fiu mai relaxat și să mă bucur de lucrurile mici.
Ce ai schimba în sistemul sportiv pentru a proteja mai bine adolescenții?
Aș schimba, înainte de toate, modul în care este definit succesul în sportul juvenil. Prea des protejăm rezultatul, nu adolescentul. Formare obligatorie pentru antrenori în psihologia adolescenței, comunicare și management emoțional, nu doar în tehnică.
Ce înseamnă, pentru tine, să „auzi” cu adevărat un copil?
Să îi ascult dorințele.
Ediția 2025 – 2026 a programului Rugby pentru toți este susținută de Fundația Dacia pentru România și Banca Comercială Română, parteneri care contribuie la dezvoltarea unui cadru sigur, educativ și motivant pentru copii și tineri.
De la lansare și până în prezent, 120 de copii și adolescenți au beneficiat direct de programul Rugby pentru Toți, descoperind prin sport valori precum disciplina, lucrul în echipă și încrederea în sine.
În același timp, în cei 11 ani de activitate, Fundația Te Aud România a ajuns la peste 50.000 de beneficiari din comunități diferite, transformând sportul într-un instrument real de educație, incluziune și schimbare socială.
Prin continuitate și parteneriate solide, programul își propune să ofere în fiecare sezon oportunități de creștere personală și modele pozitive pentru generațiile tinere.