În echipele de rugby ale programului Rugby pentru Toți, creșterea se măsoară în pași mici de curaj și în încrederea câștigată de la un antrenament la altul. Sportul devine pentru mulți adolescenți spațiul în care descoperă apartenența reală la un grup și responsabilitatea față de un scop comun.

Povestea lui Luca Gemanar, elev în clasa a X-a și jucător pe pozițiile de fundaș și aripă, vorbește despre această transformare tăcută. Despre cum un „hai că poți” spus la momentul potrivit schimbă energia unei zile, despre diferența dintre reguli impuse și reguli înțelese, despre respect, pe teren și în viața de zi cu zi, și despre curajul de a continua chiar și atunci când încrederea în sine este în formare.

Interviul este despre rugby și despre adolescență în forma ei sinceră: limite descoperite, emoții asumate, frica depășită pentru echipă și puterea de a cere ajutor. Dincolo de rezultate, rămâne ideea că adevărata forță stă în rezistență și în dorința de a crește. Vocea lui Luca aduce în prim-plan un lucru esențial pentru orice adult din jurul tinerilor: în fiecare adolescent există un potențial care are nevoie, înainte de toate, de încredere, răbdare și susținere.

1. Te-a făcut rugbyul să te simți parte din ceva mai mare decât tine? Cum?

Da, pentru că în rugby nu contează doar ce fac eu ci cum contribuim cu toții la același scop.

2. Ce ai vrea ca cineva din afara echipei să înțeleagă despre tine, fără să te judece?

Că nu sunt doar rezultatele mele sau greșelile mele, ci un om care încearcă să învețe să crească și să dea tot ce poate.

3. Ce rol ai tu în echipă, chiar dacă nu apare pe foaia de joc?

Încerc să-mi susțin colegii, să încurajez și să rămân concentrat chiar și atunci când lucrurile nu merg bine.

4. Ce gest mic din partea unui coleg contează mult pentru tine?

Un „hai că poți” sau o bătaie pe umăr după o greșeală contează foarte mult.

5. Care e diferența, pentru tine, dintre o regulă impusă și o regulă pe care o respecți pentru că o simți corectă?

Când faci ceva doar pentru că ți se spune, vei face minimul.
Când faci ceva pentru că simți că e corect, vei da tot ce ai mai bun.

6. Care regulă din rugby ți se pare cea mai corectă? De ce?

Respectul față de arbtitru, deciziile acestuia nu se contestă.

7. Ce ai învățat despre limitele tale, fizice sau emoționale, din sport?

Am învățat că pot duce mai mult decât cred, dar și că trebuie să știu când să cer ajutor sau să mă opresc.

8. Ce înseamnă respectul pe teren și ce înseamnă respectul în viața de zi cu zi?

Pe teren înseamnă să respecți regulile și oamenii, iar în viața de zi cu zi să îi tratezi pe ceilalți așa cum ai vrea să fii tratat.

9. Care a fost momentul în care ți-a fost frică, dar ai continuat?

Când am intrat într-un meci important, deși nu aveam încredere în mine, dar am ales să merg mai departe pentru echipă.

10. Crezi că e nevoie de curaj ca să ceri ajutor? De ce?

Da, pentru că trebuie să recunoști că nu le poți face pe toate singur

11. Când te simți cel mai puternic: când câștigi sau când reziști? De ce?

Când rezist pentru că atunci îmi dau seama cât de mult pot crește .

12. Ce ai vrea ca antrenorii/adulții să știe mai bine despre adolescenți?

Avem nevoie de încredere răbdare și susținere nu doar de critici.

Ediția 2025 – 2026 a programului Rugby pentru toți este susținută de Fundația Dacia pentru România și Banca Comercială Română, parteneri care contribuie la dezvoltarea unui cadru sigur, educativ și motivant pentru copii și tineri.
De la lansare și până în prezent, 120 de copii și adolescenți au beneficiat direct de programul Rugby pentru Toți, descoperind prin sport valori precum disciplina, lucrul în echipă și încrederea în sine.

În același timp, în cei 11 ani de activitate, Fundația Te Aud România a ajuns la peste 50.000 de beneficiari din comunități diferite, transformând sportul într-un instrument real de educație, incluziune și schimbare socială.
Prin continuitate și parteneriate solide, programul își propune să ofere în fiecare sezon oportunități de creștere personală și modele pozitive pentru generațiile tinere.