De cinci ani, Ionuț Bogdan Tîrnovan este prezent pe teren atât ca părinte, cât și ca antrenor voluntar. Motivația lui a avut, încă de la început, un nume și un chip foarte clar: copilul său, jucător de rugby la CSS Gura Humorului. Dorința de a-i fi aproape, de a-l susține și de a înțelege mediul în care crește și se formează l-a determinat să se implice activ în viața echipei.
Rugby-ul a făcut parte din adolescența sa, iar valorile acestui sport, respectul, disciplina, spiritul de echipă și curajul, l-au însoțit dincolo de teren. Astăzi, oferă mai departe din experiența și energia sa, contribuind la dezvoltarea rugby-ului în comunitate și la formarea unor tineri care învață să joace și să crească împreună.
În spatele fiecărui copil care prinde curaj pe teren există, de multe ori, un adult care l-a învățat mai întâi să creadă în sine. În cadrul Fundației Te Aud România, rolul antrenorului depășește cu mult tehnica sportivă sau rezultatele din competiții. Antrenorul devine reper, sprijin emoțional și uneori vocea care spune „poți” exact atunci când un adolescent are cea mai mare nevoie să audă asta.
Interviul cu Ionuț Bogdan Tîrnovan vorbește despre această dimensiune invizibilă a sportului: despre răbdare, fermitate, vulnerabilitate și despre acele gesturi mici, repetate, care construiesc în timp încredere și coeziune. Este o conversație despre egalitate și șanse reale pentru copiii din medii diferite, despre cum disciplina de pe teren se reflectă în viața de zi cu zi și despre ce înseamnă, cu adevărat, să „auzi” un copil.
Dincolo de antrenamente și meciuri, rămâne ideea că sportul poate fi o poartă spre lume, spre independență și spre formarea unor adulți funcționali, siguri pe ei. Iar pentru antrenori, poate cea mai puternică măsură a reușitei nu este podiumul, ci momentul în care, peste ani, un fost copil spune simplu: „a fost cinevacare m-a înțeles.”
Ce tip de adult ai fi vrut să ai lângă tine la 14–16 ani?
Răbdător, înțelegător, dar ferm în luarea deciziilor.
Ce crezi că reprezintă antrenorul în viața unui adolescent, dincolo de tehnică și disciplină?
Un reper în baza căruia adolescentul va lua deciziile importante.
În ce momente simți că influența ta depășește terenul de joc?
Când aflu că adolescentul este disciplinat și în afara terenului.
Cum gestionezi diferențele de background social, economic sau cultural din echipă?
În ochii mei, toți copiii sunt egali și asta încerc să le transmit și lor. Cu toate astea ofer o atenție sporită copiilor din mediul rural pentru a nu se simți inferiori.
Ce ritualuri (mici, repetitive) ajută cel mai mult la coeziunea grupului?
Ședințele de dinaintea meciurilor, unde încerc să motivez și să încurajez pe fiecare în parte. Și să fiu disponibil să vorbesc cu fiecare când are o problemă, pentru a nu se răsfrânge asupra grupului.
Cum reacționezi când un adolescent îți contestă decizia?
Aștept argumente din partea celui care mă contestă, care să întărească motivul contestării deciziei mele.
Ce faci când un copil se închide în el după o greșeală?
Îl încurajez să continue până reușește sau încerc să îl motivez spunând că nu e atât de grav pe cât vede el.
Crezi că antrenorii au voie să arate vulnerabilitate? În ce formă?
Da, pentru că adolescenții să vadă că și adulții sunt vulnerabili, iar modul în care gestionăm situațiile să fie un exemplu pentru ei.
Ce ai vrea ca un copil să spună despre tine peste 10 ani?
Că am fost un om înțelegător, cu care copilul a putut comunica oricând.
Care este lucrul cel mai important pe care sportul îl poate oferi unui adolescent din medii vulnerabile?
Oportunitatea de a ieși din mediul lui, de a călători, de a întâlni oameni noi, de a învăța cum să se poarte în societate și de a fi independent.
Cum știi că ți-ai făcut treaba bine, chiar dacă nu toți copiii ajung sportivi de performanță?
Când îi văd ajunși la maturitate și sunt adulți de bază ai societății, funcționali.
Ce te învață copiii pe tine, ca adult?
Că atunci când nu mai am răbdare, trebuie să mai am!
Ce ai schimba în sistemul sportiv pentru a proteja mai bine adolescenții?
Aș organiza mai multe antrenamente, pentru ca adolescenții să fie eficient pregătiți pentru a evita accidentările grave.
Ce înseamnă, pentru tine, să „auzi” cu adevărat un copil?
Să empatizez cu el întru totul, pentru ca el să înțeleagă că tu chiar înțelegi sentimentele pe care le are.
Ediția 2025 – 2026 a programului Rugby pentru toți este susținută de Fundația Dacia pentru România și Banca Comercială Română, parteneri care contribuie la dezvoltarea unui cadru sigur, educativ și motivant pentru copii și tineri.
De la lansare și până în prezent, 120 de copii și adolescenți au beneficiat direct de programul Rugby pentru Toți, descoperind prin sport valori precum disciplina, lucrul în echipă și încrederea în sine.
În același timp, în cei 11 ani de activitate, Fundația Te Aud România a ajuns la peste 50.000 de beneficiari din comunități diferite, transformând sportul într-un instrument real de educație, incluziune și schimbare socială.
Prin continuitate și parteneriate solide, programul își propune să ofere în fiecare sezon oportunități de creștere personală și modele pozitive pentru generațiile tinere.